Biografii

Koichi Tohei

 
 

20 ianuarie 1920 - 19 mai 2011

Koichi Tohei s-a nascut in Shitaya (in prezent Taito), Tokyo pe 20 ianuarie 1920. La varsta de 3 ani s-a mutat cu familia in prefectura Tochigi unde si-a petrecut tineretea. Inca de cand era mic a fost bolnavicios, avand nevoie intotdeauna de un doctor. Din aceasta cauza, tatal sau l-a indrumat spre Judo. S-a antrenat din greu intarindu-si corpul, astfel incat la varsta de 15 ani a obtinut centura neagra.

La 16 ani a intrat la scoala preparatoare a Universitatii Keyo, continuand sa practice cu entuziasm Judo. Suprasolicitandu-se, precum si din cauza loviturilor in piept, a contact o forma de pleurezie (o inflamare a tesutului subtire care acopera plamani si imbraca cutia toracica) care ii provoca dureri imense in piept la fiecare respiratie. Din aceasta cauza si-a intrerupt studiile pentru un an, doctorii interzicandu-i sa practice antrenamente dure, care i-ar putea pune viata in pericol.

Acest an de stat in pat i-a afectat intreaga viata, incepand sa-si puna intrebari despre existenta umana. Chiar daca nu a obtinut nici un raspuns concret, suparat ca ar putea sa-si piarda puterea corpului, obtinuta cu greu, a realizat ca trebuie sa-si continue studiile si sa-si antreneze spiritul si corpul, dedicandu-se antrenamentelor de misogi kokyuho, Zen si alte tipuri de discipline. La fel ca in cazul Judo-ului, a practicat cu fervoare si nu dupa mult timp a execelat in ciuda problemelor medicale. Dupa 2 ani, revenind pentru control la medici, acestia nu au mai depistat nici o urma de boala, Tohei devenind convins ca aceasta este rezultatul eforturilor sale de a-si antrena mintea si cultiva ki-ul, eforturi care l-au ajutat sa se vindece si sa se recupereze. Aceste intamplari l-au ajutat mai tarziu in dezvoltarea Kiatsu-ului, un sistem de tratarea a bolilor fizice prin presarea anumitor puncte folosind degetele, si extindera ki-ului catre corpul persoanei bolnave.

Reintorcandu-se la Judo, a obtinut cel de-al 2 Dan, dar cei din generatia lui aveau deja 4 sau 5 Dan. Chiar si cei care aveau 3 Dan au progresat mult, astfel incat puteau sa-l arunce cu usurinta. Sperand sa-si imbunatateasca forta, s-a dus acasa si a inceput sa loveasca pilonii de sustinere a casei, lovindu-i de cateva mii de ori pe zi, spre disperarea surorii lui. Curand, ea l-a trimis sa se antreneze in gradina. Dupa cateva saptamani putea sa-si miste picioarele cu aceeasi usurinta cu care isi misca mainile. Revenind la dojo a fost capabil sa arunce pe oricine. Nemultumit de faptul ca dupa cateva saptamani de antrenament pe cont propriu putea sa arunce pe oricine din dojo, a inceput sa caute altceva.

In 1940, la varsta de 19 ani, unul din instructorii de Judo a lui Tohei, Shohei Mori, i-a povestit despre un profesor extraordinar, Morihei Ueshiba, intrebandu-l daca doreste sa se intilneasca cu el, oferindu-i si o scrisoare de recomandare. Cand a ajuns la dojo lui Sensei Ueshiba, acesta nefind prezent, s-a intilnit cu un uchideshi care i-a aratat cateva tehnici. Nefiind impresionat de acesta, era pe punctul de plecare, cand Morihei Ueshiba s-a intors si a inceput sa prezinte cateva tehnici cu ajutorul instructorilor. Fiecare miscare era asa de lina incat aparea ca un dans japonez (odori). Tohei nu a fost pe deplin convins nici de aceasta data, pana cand Sensei Ueshiba l-a invitat pe tatami sa incerce sa-l atace. Tohei a luat pozitia si l-a atacat pe Sensei Ueshiba cu toata puterea, dar in momentul urmator s-a trezit intins pe saltea, neputand sa-si da seama cum a fost aruncat sau ce parte a corpului sau a fost atinsa de Sensei. A stiut imediat ca asta era ceea ce dorea sa faca si a cerut permisiunea de a se inscrie si a inceput sa vina la antrenamente in fiecare zi, incepand cu dimineata urmatoare.

La inceput, orice elev de rang inalt putea sa-l arunce fara probleme. Acest fapt i s-a parut ciudat lui Tohei, incercand sa tina si sa atace mai puternic. Binenteles ca era aruncat si mai usor. In paralel, a continuat sa practice Zen si Misogi la Ichikukai, obisnuind sa ramina si sa practice toata noaptea. Dupa antrenamentele extenuante de la Ichikukai mergea sa practice Aikido. In aceasta stare de extenuare a obeservat ca persoanele care inainte reuseau sa-l arunce, acum nu mai puteau, in schimb, acum putea el sa-i arunce mai usor, fara un efort prea mare. Atunci a inteles cu adevarat sensul cuvantului "relaxat", ajungand sa stapaneasca arta concentrarii gandurilor in hara. Concentrarea in hara este primul lucrul pe care trebuie cineva sa-l invete in Aikido, altfel putand fi aruncat foarte usor.

Dupa inca 6 luni de antrenament cu Sensei Ueshiba, Tohei a fost trimis ca reprezentant (dairi) sa predea la scoala de judo Shumei Okawa si la academia de politie militara din Nakano. Aceasta a fost inainte ca Tohei sa aiba vreun dan sau kyu.

Ca multi alti japonezi, Tohei a fost inrolat in armata imperiala din octombrie 1942 pana in 1946, invatand pe campul de lupta secretul directionarii ki-ului in hara (seika no itten), importanta unei minti calme. S-a intors acasa cu reputatia unui ofiter "norocos" care nu a pierdut nici un om de sub comanda sa in timpul luptelor.

Dupa razboi s-a intors ca uchi-deshi la O-sensei, devenind unul din cei mai puternici si o figura influenta in lumea Aikido-ului. De obicei, atunci cand venea cineva sa-l testeze pe O-sensei , sensei Tohei era cel care il "intimpina". In 1952, Koichi Tohei a primit de la O-Sensei gradatia de 8 Dan.

In 1947, Tohei Sensei a inceput sa studieze cu Tempu Nakamura, in paralel cu aikido. Tempu Nakamura este creditat ca fiind primul om care a predat yoga in Japonia. Invataturile sale au avut o influenta profunda asupra lui Koichi Tohei. Nakamura a fost primul om care i-a vorbit despre importanta gandirii pozitive, invatandu-l ceea ce el numea unificarea mintii cu trupul (shin-shin toitsu do) si despre faptul că mintea misca corpul. A fost momentul in care Tohei Sensei a realizat ca acesta este principiul universal care sta la baza artelor martiale. Amintindu-si-l pe O-Sensei executând miscarile din Aikido, acum îi era limpede că Maestrul conducea mintea partenerului (kokoro) si, ca rezultat, îi conducea corpul.

In primavara anului 1953, Tohei a fost trimis in Hawai, unde a ramas intregul an, devenind primul instructor care a introdus Aikido in SUA. Astfel, Hawaii-ul a devenit un centru de raspandire a Aikido-ului in America si, mai tarziu, a stilului particular a lui Koichi Tohei. Intre anii 1953 si 1971 el a vizitat Statele Unite de aproximativ 15 ori, ramanand cateodata si un an de zile, fiind implicat in antrenamentul multor din actualii renumiti sensei din America. In aceasta perioada, in Aikido predat de Tohei au intervenit multe schimbari datorate in primul rand contactului cu americanii care erau mai masivi decat japonezii. De-a lungul acestei perioade, stilul lui a inceput sa se indeparteze de ceea ce era practicat de alti instructori, dupa cum se poate observa in cartile scrise de catre Sensei Tohei in anii 50, in comparatie cu cele scrise de Sensei Kisshomaru Ueshiba, amandoua fiind aprobate de catre O-Sensei.

In mai 1960 a primit de la O-sensei gradatia de 9 Dan. In anul 1961 Sensei Morihei Ueshiba insotit de catre Tohei a facut o calatorie in Hawai la invitatia organizatiei de aikido: Hawai Aiki Kwai. Aici, pe data de 11 martie, a avut loc o demonstratie publica de aikido. De aici, Koichi Tohei a calatorit in multe alte locuri ajungand pana in indepartata California, organizand mai multe demonstratii si antrenamente.

Pe 15 Ianuarie 1969 la sarbatoarea Kagami Biraki tinuta la Hombu Dojo, Sensei Tohei a fost promovat la 10 Dan de catre Sensei Morihei Ueshiba insusi. Din cauza imbolnavirii lui O-Sensei in februarie, urmata de moartea sa pe 29 aprilie 1969, sarbatorirea acestui eveniment a avut loc aproximativ dupa un an, pe 16 Octombrie 1970, dupa investirea oficiala a lui Kisshomaru Ueshiba ca al 2-lea Doshu(Pastrator al Caii), Sensei Tohei ramanand instructor sef la Hombu Dojo. In urmatorii ani, lucrurile au continuat ca si inainte , dar au inceput sa apara tensiuni intre seniorii Aikido-ului.

Una din principalele cauze a fost accentul pe care Koichi Tohei il punea pe principiile Unificarii invatate de la Tempu Nakamura. El a propus introducerea acestui sistem de invatare a utilizarii ki-ului in practica Aikikai, si chiar a inceput sa le predea in cadrul antrenamentelor proprii de la Hombu Dojo, dar majoritatea instructorilor nu au fost de acord cu asta. In 1971, ramanand instructor sef in cadrul Aikikai, a infiintat Ki no Kenkyukai (societatea pentru studierea Ki-ului), pentru a preda principiile Ki-ului si a Unificarii Mintii cu a Corpului in afara Aikikai. Conflictul a escaladat in urmatorii ani , astfel incat, pe 1 mai 1974 Sensei Tohei a luat decizia oficiala de a se desparti de Aikikai, fondand Shin-shin Toitsu Aikido (Aikido cu mintea si corpul unificate) pentru a preda propriul stil de aikido in concordanta cu principiile ki-ului. Tohei considerand ca aikido pe care il preda el este 30% de la O-Sensei, iar restul fiind dezvoltat de catre el (Aikido Journal #107).

Pe data de 15 mai Sensei Tohei a trimis o scrisoare in engleza si japoneza la majoritatea dojo-urilor di Japonia si strainatate, in care a explicat motivele aceste rupturi, precum si planurile sale care implicau Ki-Aikido si Societatea Ki-ului. Aceasta veste a picat ca un trasnet in lumea Aikido-ului, un numar de dojo-uri parasind Aikikai-ul pentru a se reuni cu Sensei Koichi Tohei.

Sensei Koichi Tohei a murit pe 19 mai 2011.

Bibliografie:

"AIKIDO - The Co-ordination of Mind and Body for Self-defense" de Koichi Tohei

"Aikido Journal #107" - interviu cu Koichi Tohei

Wikipedia