CS MARUBASHI

In timp ce majoritatea oamenilor au o frica innascuta de a cadea, artistii martiali trebuie sa invete tehnicile de baza ale caderilor nu numai pentru a evita un prejudiciu, ci pentru a invata mai bine tranzitia de la tehnicile executate din picioare la cele care continua la sol.

Cea mai comuna si de baza frica, in toate culturile, este frica de a cadea. Cercetarile comportamentale au stabilit ca un copil se naste cu numai doua temeri naturale. Una este teama de zgomote specifice, iar cealalta este teama de a cadea. In timp, oamenii dezvolta si alte temeri, din care multe devin probleme critice care dezactiveaza functionarea normala. Pe de alta parte, majoritatea oamenilor isi pot depasi temerile si pot invata sa le infrunte. Sa invati sa te descurci cu frica de a cadea poate stabili un important sentiment de incredere, sentiment care de multe ori se va traduce in capacitatea de a face fata altor temeri.

Cea mai veche si primara teama este cea de cadere, dar majoritatea oamenilor au multe oportunitati de a cadea si realizeaza la o varsta frageda ca le pot supravetui. Recrearea si activitatile sportive pot accelera nivelul de acceptare. Activitati precum gimnastica, fotbalul, drumetiile, skateboard-ul ofera o multime de oportunitati de a cadea.

Activitatile care se ocupa intr-un mod direct si pozitiv cu teama de a cadea sunt judo si mai multe sisteme de jujutsu. Aikido este similar in aceasta privinta, dar pune accent egal pe o cadere rulata precum si pe initierea caderii ca raspuns la anumite manipulari ale incheieturilor. Karate, taekwondo, kung fu si alte sisteme asemanatoare au, de asemena, multe tehnici de impiedicare, de secerare, de aducere la sol si de aruncare. Unele forme de sabie clasica japoneze includ tehnici de impiedicare ca parte a programei lor.

Richard Carlson, autor al "Don't Sweat the Small Stuff", defineste frica cu acronimul Evidente False ce Par Reale. In general, frica este o asteptare nerealista, negativa, de obicei durerosa a unui rezultat. De obicei se auto-perpetueaza si este dificil de schimbat. Atunci cand ne temem de ceva, deseori incercam sa-l evitam. Cu toate acestea stim cu totii ca modalitatea cea mai buna de a invinge frica este sa o infruntam, sa recunoastem efectele sale daunatoare, si sa incepem un proces pas cu pas pentru a te descurca cu ea.

In clasele unde se practica judo, aikido, jujutsu, profesorii se concentreaza pe elevii noi. Inainte de a te astepta ca oamenii sa participe in orice activitate sportiva care implica un contact fizic sau cadere, ei trebuie sa dezvolte anumite abilitati si sa invete sa isi depaseasca frica, astfel incat sa se simta confortabil atunci cand cad. Totusi, judo, aikido si jujutsu sunt unice in sport si in arte martiale prin modul in care incorporeaza o abordare stiintifica a metodelor de a cadea, ukemi.

Din pacate majoritate celor din karate, taekwondo, kung fu ignora antrenamentul corespunzator pentru caderi sau rostogoliri. Acest lucru se datoreaza, posibil, faptului ca aruncarile, secerarile, piedicile sau lupta la sol sunt considerate tehnici secundare.

Dar este important pentru a avea succes in orice sistem care incorporeaza tehnici de cadere ca elevul sa practice ukemi nu numai atunci cand incepe sa invete, ci ca parte a fiecarei sesiuni de antrenamente. Acest lucru este evident in judo, aikido, jujutsu, dar este important si in alte arte martiale pentru a evita un potential prejudiciu.

Jigoro Kano, fondatorul judo-ului, explica de ce este important in a face ukemi : "Asa cum am spus de mai multe ori, daca cineva uraste sa fie aruncat, atunci respectiva persoana nu se poate astepta sa devina maestru al artei. Luand caderi una dupa alta, inveti sa le faci si sa iti depasesti teama de a fi aruncat. Vei deveni fara frica atunci cand vei fi atacat si in masura sa preiei initiativa in atac. Numai urmand acest mod de antrenament se poate invata tehnicile de judo".

Nu este posibil sa excelezi in aruncare sau in protejarea impotriva unui atac reusit, fara o intelegere aprofundata a caderilor. Nu este posibil sa ai succes in lupta la sol fara sa inveti sa controlezi tranzitia din picioare la sol, insasi definitia in care se incadreaza caderea.

Ordinea traditionala a antrenamentului este sa te misti de la simplu la dificil. Fiecare persoana va avea ritmul ei de progres, dar pasii de baza sunt :
1. La inceput executa caderea dintr-o pozitie joasa si treptat se ridica.
2. Invata sa cazi intr-o directie si un stil de a cadea, apoi caderea sau rostogolirea in alte directii.
3. Prima data incearca sa cazi sau sa te rostogolesti de pe loc, apoi adauga miscare.
4. La inceput misca-te usor si cu grija, apoi creste viteza.
5. Pentru inceput executa caderea de unul singur, apoi cu un partener care sa te arunce.

In aikido invatarea aruncarilor prin sacrificiu se face numai dupa stapanirea caderilor si rostogolirilor de baza. Aici este adesea util sa ai un partener care sa te ajute. In judo sau jujutsu atunci cand cineva te arunca, repeta pasii de la 1 la 4 (ex: incepe cu o aruncare de la un nivel jos, o singura directie, fara miscare, la viteza mica)

Aceasta abordare pas cu pas pentru siguranta in caderi, rostogoliri sau aruncari prin sacrificiu stabileste scena pentru dezvoltarea increderii, coordonarii si controlului. Invatand sa cadem corect si in siguranta poate fi un pas mare spre a infrunta alte lectii mai dificile care vor aparea odata cu antrenamente mai intense. In plus, aceata metoda de invatare se poate transfera bine si in studiul altor aruncari, secerari sau coborari la sol. De exemplu, in judo intai inveti aruncari usoare, intr-o singura directie, fara miscare, usor, cu un partener cooperant. Apoi, pe masura ce stapanesti fiecare element, se adauga alte directii, miscari, rezistenta, etc.

Cunoscand importanta la ukemi, depuneti eforturi pentru a va imbunatati calitatile voastre. Provocati-va prin practicarea unor diferite feluri de a cadea, pastrand siguranta in minte. Lucrati in mod constant la dezvoltarea unei atitudini neinfricate care sa va permita sa va relaxati si sa va bucurati de o experienta completa in arta.